Ansamblul Mănăstirii Antim


Categorie: Altele
Perioada: sec. XVIII - XX
Importanta: A
Cod LMI: B-II-a-A-18971
Adresa: Str. Ivireanu Antim mitropolit 29 sector 5
Localitate: municipiul BUCUREŞTI
Judet: Bucuresti
Regiune: Muntenia

Ansamblul cuprinde:

Imagini

Ansamblul Mănăstirii Antim

Imagini de arhiva

Ansamblul Mănăstirii Antim Ansamblul Mănăstirii Antim Ansamblul Mănăstirii Antim Ansamblul Mănăstirii Antim
 

Descrieri/Comentarii

L.S. / 19-Oct-2009

Mănăstirea  „ANTIM”- Duminica Tuturor Sfinţilor

Hram: Duminica Tuturor Sfinţilor

Mitropolitul Antim Ivireanul om de cultură, iscusit miniaturist şi sculptor, originar din Georgia (Iviria) a ridicat mănăstirea, între anii 1713-1715, pe locul unei biserici mai vechi. Este unul dintre ultimele ansambluri mănăstireşti realizate în epoca brâncovenească. După moartea mitropolitului, la sfârşitul sec. XVIII, ansamblul se ruinează.  La 1795, Antim - arhiepiscop de Pogoniana, renovează mănăstirea, care adăposteşte o Şcoală de învăţătură pentru preoţi; după 1836 au funcţionat aici Seminarul Mitropoliei Ungro-Vlahiei şi Arhivele Statului.

După cutremurul din 1838, biserica a fost restaurată de arhitectul german Iohann Schlatter în anul 1857, cu elemente neogotice (rozasa sub cornişa curbată, aticul decorat de deasupra pridvorului). Vechea tâmplă din piatră a fost înlocuită în 1860, cu una sculptată în lemn de fraţii Babic. Actuala tâmplă din piatră este refăcută, în 1960, la forma iniţială. În 1863 interiorul a fost repictat de Petre Alexandrescu.  La restaurarea din 1947,  turlele s-au refăcut cu cărămidă aparentă iar în 1950, picturia a fost spălată şi completată.

Biserica este concepută pe plan triconc cu proporţii armonioase (22,5 x 10-13,5 m), având două turle mari - ridicate peste naos şi deasupra pronaosului. Înfăţişarea exterioară, în cărămidă aparentă, cu două registre de panouri şi arcaturi despărţite de un brâu simplu, este caracteristică lăcaşurilor de cult din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea. Se accede printr-un pridvor spaţios, ridicat numai pe înălţimea arcadelor, sprijinite pe zece coloane zvelte din piatră, sculptate cu măiestrie. Deosebit de valoroasă este decoraţia sculptată, interioară şi exterioară, ancadramentele ferestrelor şi ale portalului care încadrează uşa sculptată migălos în lemn, chiar de mitropolitul Antim.

Incinta cuprinde: Biserica -în spaţiul central, turnul-clopotniţă pe trei niveluri –la intrare în incintă, o casă egumenească datând din anul 1850 şi paraclisul ctitorit tot de Antim Ivireanul - pe latura de sud, chiliile şi cuhnia savant boltită cu trompe şi arce suprapuse. La acestea s-a adăugat în anul 1912 Palatul Sinodal, în stil neoromânesc cu o vastă bibliotecă, construit după planurile arh. N.C. Mihăescu, pictat în frescă de artiştii Olga Greceanu, G. Russu şi Mazilescu.  În a doua curte a mănăstirii spre sud, se afllă Paraclisul Pompilian.

Mănăstirea Antim, unul din cele mai frumoase ansambluri arhitectonice din Bucureşti, a fost grav mutilat în anii 1984-1986 pentru a face loc noilor blocuri din Bulevardul Unirii. Iniţial, s-a  dorit demolarea întregii incinte, cu excepţia Palatului Sinodal şi a bisericii, care trebuiau translate spre sud-vest. S-a adoptat soluţia micşorării incintei prin demolarea colţului de nord-est şi translarea Palatului Sinodal pe o distanţă de 20,35m, eveniment tehnic deosebit, prin greutatea acestuia, încărcat cu cărţile bibliotecii şi fără întreruperea activităţilor din interior.

N.I.G., L.S.

Extras din Lucia Stoica şi Neculai Ionescu-Ghinea Enciclopedia Lăcaşurilor de Cult din Bucureşti, vol.1, 2005, Edit. Universalia.